Ten Count, Vol. 2: Ten Count, cartea 2

Imagineați-vă o cameră sterilă în care fiecare atingere este un risc și fiecare gest este calculat obsesiv. Așa începe parcursul lui Shirotani, un secretar corporatist a cărui viață este dictată de limitele rigide ale tulburării sale obsesiv-compulsive. În Ten Count, Vol. 2, asistăm la momentul critic în care terapia neconvențională propusă de Kurose se transformă dintr-un colac de salvare într-o sursă de vulnerabilitate extremă. Credem că forța acestui volum rezidă în tensiunea psihologică fin dozată: după ce Kurose pune capăt brusc sesiunilor, Shirotani se retrage în izolarea propriului cămin, refuzând contactul cu exteriorul. Subliniem modul în care Rihito Takarai reușește să traducă vizual anxietatea și dorința, oferind o perspectivă intimă asupra luptei interioare a protagonistului. Imaginați-vă tensiunea emoțională din Therapy Game, mutată într-un decor de rigoare corporatistă și barieră psihologică severă, unde vindecarea depinde de un secret pe care terapeutul îl ascunde. Notăm cu interes evoluția stilului autoarei față de lucrările sale anterioare; dacă în Seven Days: Monday–Sunday accentul cădea pe efemeritatea unei iubiri de o săptămână, în Ten Count Takarai explorează profunzimi mult mai întunecate ale dependenței și compulsiei. Ritmul este unul deliberat, lăsând spațiu cititorului să simtă greutatea fiecărui pas din programul de recuperare, într-un format grafic ce echilibrează eleganța liniilor cu intensitatea trăirilor personajelor.