Telling It Again and Again

Descoperim aici o perspectivă radicală asupra unui procedeu adesea subestimat în analiza critică: repetiția. În Telling It Again and Again, Bruce F. Kawin propune o reevaluare a funcției repetitivității, depășind simplul rol de accentuare a unei idei. Notăm cu interes modul în care autorul poziționează estetica noutății împotriva celei a repetiției, argumentând că aceasta din urmă servește drept instrument fundamental pentru manipularea simțului nostru temporal și pentru accesarea unei dimensiuni a atemporalității. Structura eseistică a lucrării explorează conexiunile dintre ritmul narativ și memorie, oferind revelații despre modul în care arta reflectă procesele ciclice ale naturii.

Această lucrare acoperă aceeași arie tematică precum Creating and Recovering Experience de Natasha Sankovitch, dar cu o abordare mult mai interdisciplinară, extinzând analiza dincolo de universul literar al lui Tolstoi către mediul cinematografic. Dacă Writing Against Time de Michael Clune se concentrează pe lupta artei împotriva obișnuinței prin forme noi, Kawin susține că tocmai prin repetiție putem înțelege profunzimea experienței umane.

În contextul operei sale, Telling It Again and Again consolidează interesul autorului pentru mecanismele percepției, temă prezentă și în Horror and the Horror Film, unde analiza genului horror se baza pe natura realității și a imaginii. Față de volumul său Selected Film Essays and Interviews, care oferă o privire de ansamblu prin eseuri și dialoguri, această lucrare este un studiu teoretic riguros, esențial pentru înțelegerea modului în care scriitorii și cineaștii modelează timpul.