Teenage

Observăm în Teenage o schimbare de paradigmă în cercetarea istoriei sociale: autorul nu se limitează la analiza post-belică a tineretului, ci plasează geneza conceptului de adolescent mult mai devreme, începând cu 1875. Aplicabilitatea practică a acestei lucrări rezidă în capacitatea de a oferi un context istoric riguros pentru înțelegerea mecanismelor de revoltă și identitate care definesc tinerii de astăzi. Remarcăm modul în care Jon Savage utilizează o metodologie de raportare investigativă, împletind surse din literatura înaltă, jurnale politice și elemente de cultură vizuală pentru a reconstrui o perioadă de 70 de ani care a precedat explozia rock 'n' roll-ului. Subliniem că acest volum acoperă o arie tematică similară cu Twentieth-Century Teen Culture by the Decades de Lucy Rollin, dar cu o abordare mult mai axată pe preistoria conceptului și pe rădăcinile europene și americane ale modernității, spre deosebire de structura strict cronologică și sociologică a lui Rollin. În contextul operei sale, Teenage reprezintă fundația teoretică pentru lucrările sale anterioare; dacă în England's Dreaming sau The England’s Dreaming Tapes Savage analiza apogeul și disoluția punk-ului din anii '70, aici el caută să identifice sâmburii acelei neliniști în epoca victoriană și în perioada interbelică. Stilul este dens și analitic, transformând o simplă istorie a modei sau a muzicii într-o cronică a vieții moderne, documentând momentul exact din 1945 când identitatea adolescentină a fost definitiv codificată în cultura de masă.