Tea is So Intoxicating: British Library Women Writers

La o primă vedere, Tea is So Intoxicating pare a fi o simplă comedie de moravuri despre idilicul sat englezesc, însă sub pojghița de ceai și scones, cititorul descoperă o satiră socială ascuțită despre rezistența la schimbare a unei lumi aflate în amurg. Merită menționat că Mary Essex nu se mulțumește doar să descrie peisajul din Kent, ci analizează cu finețe mecanismele mândriei locale și fragilitatea convențiilor sociale din anii '50. Premisa este pe cât de simplă, pe atât de generatoare de haos: David Tompkins decide să deschidă o grădină de ceai, ignorând faptul că într-o comunitate mică, un astfel de gest este interpretat ca un act de agresiune comercială și socială. Ne-a atras atenția modul în care autoarea construiește tensiunea între entuziasmul naiv al lui David și scepticismul soției sale, Germayne, totul pe fundalul unei ostilități mascate din partea vecinilor. Apariția lui Mimi, o cofetăreasă vieneză cu un aer enigmatic, adaugă o notă de prospețime și mister structurii narative, în timp ce intervențiile „doamnei conacului” subliniază declinul aristocrației rurale. Remarcăm ritmul așezat, dar plin de spirit, tipic literaturii „middlebrow” pe care British Library Women Writers o recuperează cu atâta grijă. Dacă Coffee, Tea, the Gypsy & Me by Caroline James v-a captivat prin amestecul de afaceri de familie și personaje colorate într-un cadru rural, această carte extinde experiența în direcția unei analize psihologice mai nuanțate a perioadei postbelice, unde tradiția se ciocnește frontal cu necesitatea de a găsi noi moduri de subzistență.