Taking the Fall

Ritmul acestui roman este unul galopant, impunând o viteză de lectură care lasă puțin timp pentru respirație. În Taking the Fall, miza este dublă: ascensiunea profesională a tânărului Duncan Claymore și setea de răzbunare pentru onoarea tatălui său. Găsim în această carte o tensiune construită pe marginea prăpastiei. Duncan vrea totul. Are talentul, are ambiția, dar poartă pe umeri povara unui trecut care nu-i aparține, ci a fost moștenit de la tatăl său, Charlie, un antrenor distrus de rivalități crude. Notăm cu interes modul în care A.P. McCoy injectează realismul dur al curselor de cai în structura unui roman polițist clasic. Ritmul narativ amintește de stilul alert al lui Dick Francis în Straight, dar structura este mult mai personală, axată pe dinamica toxică a moștenirii familiale și pe lupta psihologică a protagonistului. Dacă în lucrarea sa autobiografică, Winner: My Racing Life, autorul explora realitatea brută a succesului pe pistă, aici folosește acea expertiză pentru a crea o ficțiune viscerală. Merită menționat că autorul nu se ferește de detalii explicite, oferind o perspectivă necosmetizată asupra lumii hipice. Este o cursă contracronometru unde viața personală și cariera se ciocnesc violent. Duncan trebuie să decidă: își salvează viitorul sau își răzbună familia? Tensiunea crește cu fiecare pagină, pe măsură ce sănătatea lui Charlie se deteriorează, iar dușmanii vechi reapar în prim-plan.