Taken

Amintește de While My Eyes Were Closed prin teroarea pură a unui copil care dispare în timpul unei activități banale, dar se diferențiază prin perspectiva sumbră asupra mediului în care trăiește victima. În Taken, Leila nu se pierde în timpul unui joc inocent. Ea fuge de propria realitate. O fetiță de opt ani. Un cartier dur. O privire care o urmărește din umbră. Suntem de părere că Lisa Stone construiește o tensiune insuportabilă încă din primele pagini. Leila a văzut deja prea multe pentru vârsta ei. Ea stă afară după lăsarea serii doar pentru a amâna întoarcerea acasă. Dar pericolul din exterior este mai mare. Cineva o pândește în locul de joacă. Apoi, liniște. Dispare fără urmă. Credem că ritmul alert este motorul acestui roman polițist. Poliția caută peste tot. Națiunea este în alertă. Rezultatul? Zero indicii. Ca și în Lost Girls, timpul devine cel mai mare inamic. Unde este Leila? Cine a luat-o? Stilul este direct. Propozițiile sunt tăioase. Atmosfera din Hawthorn Estate este apăsătoare. Merită menționat că autoarea nu se mulțumește cu un simplu caz de răpire. Ea explorează traumele ascunse în spatele ușilor închise. Fiecare capitol crește miza. Tensiunea este constantă. Finalul promite să fie diferit de thrillerele clasice. Este o cursă contra cronometru unde fiecare secundă contează pentru supraviețuirea unui copil singur.