Superpowers

La o primă vedere, Superpowers pare să fie încă o variațiune pe tema clasică a tinerilor care descoperă că pot face imposibilul. Totuși, sub stratul de convenție „comic book”, cititorul descoperă o explorare melancolică a maturizării și a limitelor responsabilității. Nu suntem în fața unei aventuri galactice, ci a unei cronici intime care începe banal, într-un apartament de facultate, cu o mahmureală colectivă și o furtună violentă. Ne-a atras atenția modul în care David J Schwartz ancorează fantasticul în realitatea palpabilă a Americii anului 2001, transformând zborul sau invizibilitatea în poveri psihologice mai degrabă decât în instrumente de justiție.

Subliniem contrastul dintre dorința naivă a celor cinci prieteni de a deveni luptători împotriva crimei și absența dezolantă a unor „super-răufăcători” pe care să îi înfrunte. În loc de bătălii epice, Harriet, Charlie și ceilalți se lovesc de fragilitatea propriilor relații și de complexitatea unei lumi care nu are nevoie de eroi în costume, ci de oameni capabili să-și gestioneze propriile traume. Forța narativă a lui Matthew Cody din Powerless se regăsește aici, dar este infuzată cu o sensibilitate adultă și un ton sobru, specific prozei lui David J Schwartz. Dacă în alte lucrări similare miza este salvarea lumii, aici miza este salvarea propriei umanități în fața unei puteri care izolează. Stilul este precis, alternând momentele de grație — cum este senzația zborului — cu observații tăioase despre vulnerabilitatea corpului și a minții umane. Este un roman despre pierderea inocenței, unde „superputerea” funcționează ca o lentilă de mărire a defectelor de caracter.