Stealing Happy

Ca și How to Steal a Dog de Barbara O'Connor, acest nou roman semnat de Brian Conaghan reușește să emoționeze profund fără a fi didactic, abordând teme dificile precum sărăcia și disperarea prin prisma ingeniozității infantile. Ne-a atras atenția modul în care autorul echilibrează tensiunea unui plan riscant cu umorul involuntar generat de condiția protagonistului. Stealing Happy ne introduce în viața lui Sonny Gilmour, un adolescent care poartă pe umeri povara financiară a familiei sale într-un moment de criză: tatăl său este imobilizat de efectele pe termen lung ale bolii, iar mama sa a ajuns la mâna unui cămătar periculos.

Considerăm că forța acestei cărți rezidă în vocea autentică a lui Sonny. Sindromul Tourette de care suferă nu este tratat ca o simplă curiozitate medicală, ci ca un obstacol narativ concret care adaugă o notă de suspans comic și tragic deopotrivă — mai ales când impulsul de a striga detalii despre jaf apare în cele mai nepotrivite momente. Stilul lui Brian Conaghan rămâne fidel explorărilor din Swimming on the Moon sau The M Word, unde dinamica familială și loialitatea între prieteni sunt pilonii centrali. Dacă în Treacle Town autorul explora latura mai dură a violenței între bande, aici se concentrează pe reziliența domestică și pe solidaritatea tinerilor în fața nedreptății. Este o poveste despre maturizare forțată, dar scrisă cu o căldură care ne reamintește că, în ciuda greutăților, speranța rămâne o formă de rezistență.