Spinal Catastrophism

Descoperim în Spinal Catastrophism o lucrare ambițioasă care propune o reevaluare a condiției umane prin prisma „istoriei profunde”. Față de literatura existentă care tratează dezastrele ca evenimente punctuale, Thomas Moynihan introduce o perspectivă bio-filozofică inedită: ideea că însăși biologia noastră — marcată de trecerea la postura verticală — poartă amprenta unei istorii a accidentelor și a contingenței. Suntem de părere că autorul reușește să sintetizeze magistral date din neuroștiințe și paleontologie pentru a demonstra cum conștiința propriei noastre fragilități fizice a modelat gândirea speculativă modernă.

Notăm cu interes modul în care această lucrare completează perspectiva oferită de Catastrophe and Philosophy, lucrare care analizează relația dintre filozofie și dezastre din antichitate până în prezent. În timp ce volumul lui David J. Rosner se concentrează pe reacțiile etice și politice la catastrofă, Spinal Catastrophism coboară la nivelul somatizării și al evoluției biologice, adăugând o dimensiune materialistă necesară. De asemenea, lucrarea se distinge de Brain, Mind and Consciousness in the History of Neuroscience prin faptul că nu se limitează la o cronică a descoperirilor medicale, ci folosește istoria neurologiei pentru a chestiona locul omului într-un cosmos indiferent.

Această abordare este o continuare firească a preocupărilor lui Thomas Moynihan din The History of Contingency and Future-Oriented Thought. Dacă în acea lucrare autorul urmărea modul în care umanitatea a realizat că viitorul este indecis, în Spinal Catastrophism el ancorează această contingență direct în structura noastră osoasă și nervoasă, oferind un fundament fizic interogațiilor metafizice anterioare.