Speaker for the Dead: The Ender Quintet, cartea 2

Tradusă din limba engleză, opera lui Orson Scott Card reușește să păstreze în această versiune profunzimea filosofică a conceptului de „Vorbitor”, un termen care în română capătă o greutate aproape ritualică, pierzând poate din duritatea militară a primului volum, dar câștigând o dimensiune empatică rară. Speaker for the Dead nu este doar o continuare, ci o redefinire radicală a universului început în Ender's Game. Credem că forța acestui roman rezidă în construcția lumii sale: nu mai suntem în sălile de antrenament steril de pe orbită, ci pe planeta Lusitania, unde o nouă rasă extraterestră, „Pequeninos”, sfidează înțelegerea umană prin ritualuri care par violente, dar ascund o biologie fascinantă. Considerăm că sistemul de „Vorbitori pentru Morți” reprezintă unul dintre cele mai originale mecanisme narative din literatura de specialitate; acesta nu este un sistem magic, ci unul etic, în care adevărul despre viața unui om este rostit fără menajamente după moartea sa. Putem afirma că ritmul este mult mai așezat și reflexiv față de dinamismul tactic din Ender's Shadow, punând accent pe antropologie și diplomație stelară în detrimentul conflictului armat. Cartea amintește de Ender In Exile prin tema izolării și a poverii trecutului, dar se diferențiază prin complexitatea structurii sociale a noii specii prezentate. Dacă în lucrările sale anterioare, precum cele din seria Second Formic War, Card se concentra pe supraviețuirea umanității, aici el explorează ispășirea și posibilitatea coexistenței cu „celălalt”.