Space Invaders

În acest volum subțire dar dens, încadrat în categoria de beletristică contemporană, descoperim o subversiune a narațiunii istorice clasice. Space Invaders nu este o cronică politică aridă, ci un exercițiu de recuperare a memoriei subiective, unde trauma unei dictaturi este filtrată prin ochii unor copii. Nona Fernández refuză liniaritatea, optând pentru o structură fragmentată care oglindește felul în care amintirile revin la suprafață: prin flash-uri, ecouri ale unor voci uitate și imagini hipnotice cu gloanțe verzi de joc video. Observăm cum autorul transformă experiența colectivă a unei generații chiliene într-un cor de voci care încearcă să înțeleagă dispariția colegei lor, Estrella González Jepsen. Atmosfera te trimite cu gândul la proza lui Roberto Bolaño, mai ales prin prisma traducerii semnate de Natasha Wimmer, deși focalizarea pe universul fragil al copilăriei și pe jocurile arcade ca mecanism de supraviețuire marchează o voce proprie, profund feminină și melancolică. Considerăm că forța acestui text rezidă în contrastul dintre inocența ritualurilor școlare — adunări naționaliste, coruri, excursii la plajă — și realitatea violentă a regimului Pinochet care pândește la periferia vizuală a personajelor. Este o proză de o frumusețe stranie, care reușește să salveze adevărul simțit din uitarea impusă de istoria oficială.