Sounding/Silence

Bazându-ne pe arhivele Fordham University Press și pe receptarea critică semnată de Jonathan Culler, analizăm Sounding/Silence, o lucrare care reevaluează angajamentul profund al lui Martin Heidegger față de poezie. Notăm cu interes modul în care David Nowell Smith navighează între disprețul declarat al lui Heidegger pentru estetica tradițională și realitatea întrebărilor sale despre prosodie și tropi, care ating însăși esența criticii literare ca disciplină. Autorul demonstrează că, deși Heidegger își numea lecturile din Hölderlin simple „sonorități” (Erläuterungen) și nu contribuții la istoria literară, acestea conțin o rigoare tehnică ce poate fi reconciliată cu analiza critică modernă. Apreciem structura argumentației care transformă „necesitatea gândirii” heideggeriene într-o „poetică a limitei”. Cititorii familiarizați cu That Is to Say: Heidegger’s Poetics de Marc Froment-Meurice vor aprecia modul în care volumul de față depășește ontologia fundamentală pentru a interoga relația concretă dintre limbaj și corp. Dacă lucrările anterioare se concentrau pe „deschiderea prezenței”, David Nowell Smith aduce o perspectivă aplicată, integrând analize tehnice ale poemelor în cadrul filosofic. Această abordare este coerentă cu preocupările anterioare ale autorului din The Henri Meschonnic Reader, unde a explorat teoriile ritmului și ale limbajului, sau din studiul dedicat lui W. S. Graham. Volumul reușește să umple o lacună majoră în studiile heideggeriene, oferind un dialog fertil între rigoarea filozofică și nuanțele criticii de text, fără a sacrifica complexitatea niciuneia dintre părți.