SONGBIRDS

Ritmul romanului SONGBIRDS este unul stratificat, asemenea straturilor de vegetație din pădurile Ciprului unde se desfășoară acțiunea. Este o narațiune care nu se grăbește, permițând cititorului să pătrundă în psihologia complexă a unor personaje aflate la marginea societății. Apreciem modul în care C. Lefteri construiește o paralelă subtilă și dureroasă între păsările cântătoare, captive în plasele braconierilor, și statutul imigranților vulnerabili, prinși în mecanismele invizibile ale exploatării domestice. Subliniem contrastul dintre frumusețea insulei și realitatea brutală a personajului Yiannis, a cărui existență pendulează între dragostea pentru Nisha și meseria sa violentă de a ucide păsări mici cu mâinile goale. Stilul are ceva din proza semnată de Nadia Bozak în El Niño, fără să fie o imitație — acolo unde Bozak explorează deșertul necruțător și dispariția unei mame, Lefteri folosește cadrul mediteranean pentru a investiga absența unei femei care a devenit inima unei familii străine. Dacă în El Niño accentul cade pe supraviețuirea fizică, în SONGBIRDS accentul este pus pe supraviețuirea emoțională și pe legăturile de sânge versus cele de atașament. Considerăm că forța acestui roman rezidă în perspectiva oferită asupra condiției femeilor din Sri Lanka, subiect regăsit și în literatura documentară precum THE BREADWINNER de Sriyani Tidball. Spre deosebire de o abordare pur factuală, C. Lefteri transformă datele sociale într-o poveste lirică despre vinovăție și mântuire. Dispariția Nishei devine un catalizator care forțează celelalte personaje să privească în față propriile eșecuri și să caute curajul de a spera într-o lume care îi ignoră pe cei „invizibili”.