Solitude Creek

O sală de concerte. Întuneric. Strigăte de „foc!”. Panica se instalează instantaneu. În îmbulzeala care urmează spre ieșirile blocate, șase oameni își pierd viața. Dar nu există flăcări. Subliniem cruzimea acestui scenariu: criminalul nu folosește gloanțe, ci psihologia maselor. În Solitude Creek, Jeffery Deaver ne introduce într-o cursă contra cronometru unde inamicul este invizibil și manipulează cele mai profunde instincte umane. Considerăm că forța acestui roman rezidă în dualitatea dintre haosul mulțimii și precizia rece a agentului Kathryn Dance. Expertă în kinezică, ea trebuie să „citească” dincolo de cuvinte pentru a opri un atacator care transformă frica în armă letală. Imaginați-vă tensiunea din Fireproof, mutată într-un decor de divertisment unde siguranța publică este spulberată de un singur cuvânt strigat la momentul oportun. Dacă în The Bone Collector accentul cădea pe analiza urmelor fizice lăsate de un ucigaș în serie, aici Jeffery Deaver explorează vulnerabilitatea emoțională. Față de volumul anterior, XO, unde amenințarea era centrată pe o obsesie personală, Solitude Creek extinde miza la nivelul întregii comunități din Monterey. Ritmul este sacadat. Capitolele se termină brusc. Tensiunea crește cu fiecare pagină pe măsură ce echipa de investigație realizează că acesta a fost doar un experiment pentru atacuri mult mai ample. Este un joc de-a șoarecele și pisica în care miza nu este doar prinderea vinovatului, ci înțelegerea modului în care mintea umană cedează sub presiunea terorii.