Soldier Sailor

Notăm cu interes cum Soldier Sailor reconfigurează genul ficțiunii contemporane dedicate maternității, refuzând orice urmă de sentimentalism facil în favoarea unei onestități brutale. Claire Kilroy, revenind pe scena literară după un deceniu, transformă experiența de proaspătă mamă într-un spațiu al tensiunii psihologice aproape insuportabile. Găsim în această carte o explorare a dihotomiei dintre devotamentul absolut față de nou-născut și disoluția sinelui, unde protagonista își zâmbește copilului în timp ce, mental, își compune biletul de adio. Stilul are ceva din proza lui Jamaica Kincaid în The Autobiography of My Mother, fără să fie o imitație — Kilroy se concentrează pe claustrarea domestică și pe modul în care o identitate creativă este strivită de cerințele biologice și sociale imediate. Față de The Mother's Tale de Camilla Noli, care abordează de asemenea latura întunecată a maternității în suburbii, Soldier Sailor se distinge printr-un ritm interior febril, dictat de oboseală și de o dragoste care devine seismică. Dacă în Tenderwire autoarea explora obsesia prin prisma muzicii, aici obsesia este mutată în sfera domestică, unde fiecare gest cotidian capătă greutatea unei lupte pentru supraviețuire. Este un roman despre coliziunea dintre autonomie și datorie, scris cu o precizie care transformă banalul în visceral.