Shuck

Ritmul romanului Shuck este unul sacadat, electric, asemenea unei inimi care bate prea repede sub influența adrenalinei și a incertitudinii urbane. Nu este o narațiune liniară, ci un jurnal fragmentar al lui Jaeven Marshall, un tânăr care își caută locul între strălucirea efemeră a industriei pornografice și mizeria cruntă a străzilor din New York. Ne-a atras atenția modul în care Daniel Allen Cox reușește să transforme degradarea în estetică: Jaeven adună liste obsesive din gunoaie, încercând să dea un sens propriei existențe prin resturile lăsate în urmă de alții.

Stilul are ceva din proza lui Arthur Nersesian în The Fuck Up, fără să fie o imitație — acolo unde Nersesian mizează pe o odisee tragicomică a eșecului, Daniel Allen Cox este mult mai visceral și mai ancorat în corporalitate. Dacă în The Fuck Up vedem disperarea urbană prin ochii unui „slacker” anonim, în Shuck simțim cum orașul „fură” bucăți din corpul protagonistului la fiecare pas. Această explorare a identității fragmentate este o temă recurentă pentru autor, regăsită și în Krakow Melt sau Basement of Wolves.

Apreciem onestitatea brutală a textului, care refuză să glazureze realitatea dură a supraviețuirii. Spre deosebire de memoriile comerciale despre industria de profil, cum este How to Make Love Like a Porn Star de Jenna Jameson, Shuck rămâne o operă de beletristică underground, profund literară, unde New York-ul nu este un decor, ci un organism care consumă visători.