She Lies Close

Cât de departe poți merge pentru a-ți proteja copiii când mintea îți devine cel mai mare inamic? În She Lies Close, miza este supraviețuirea psihologică a unei mame epuizate. Grace Wright caută un nou început după divorț. Se mută într-o casă nouă. Speră la liniște. Dar vecinul ei este Leland Ernest. Singurul suspect în cazul dispariției unei fetițe de cinci ani. Somnul devine un lux pe care Grace nu și-l mai permite. Insomnia îi macină discernământul. Granița dintre realitate și coșmar se șterge. Remarcăm o tensiune construită aproape exclusiv pe paranoia domestică. Suntem de părere că Sharon Doering reușește un debut percutant, transformând bârfele din cartier în semnale de alarmă sinistre. Stilul are ceva din proza semnată de Shalini Boland în The Child Next Door, fără să fie o imitație — acolo unde Boland mizează pe incertitudinea sunetelor captate de monitorul pentru bebeluși, Doering folosește insomnia ca lentilă deformată asupra întregii comunități. Această explorare a secretelor de familie și a minciunilor protectoare se regăsește și în lucrarea sa ulterioară, Confess to Me. Dacă în Upstanding Young Man autoarea analizează fațada perfecțiunii sociale, aici se concentrează pe degradarea siguranței sub presiunea fricii. Ritmul este alert, dictat de capitole care pulsează odată cu inima unei mame aflate la limita colapsului. Nu este doar un caz de dispariție; este un studiu despre obsesia care te poate arunca în prăpastie.