Shadow Captain: Revenger

Suntem de părere că miza reală a volumului Shadow Captain nu rezidă doar în expansiunea galactică, ci în transformarea psihologică profundă a surorilor Adrana și Fura Ness. După evenimentele traumatizante din primul volum al seriei Revenger, cele două trebuie să navigheze nu doar prin vidul periculos al spațiului, ci și prin hățișul propriei traume și al dorinței de răzbunare care amenință să le consume identitatea. Ne-a atras atenția modul în care Alastair Reynolds construiește o lume post-apocaliptică unică, unde tehnologia nu este înțeleasă, ci „minată” din vestigii lăsate de civilizații dispărute. Sistemul lor solar, Congregația, este un puzzle de mii de habitate și fragmente planetare, unde navele cu pânze solare vânează comori tehnologice protejate de capcane vechi de eoni. Un element distinctiv este utilizarea monedelor „quoin”, o monedă de schimb de origine necunoscută care servește și ca dispozitiv de comunicare, legând economia de însăși supraviețuirea fizică a echipajului. Notăm cu interes cum autorul păstrează rigoarea „hard SF” din lucrări precum Revelation Space, dar o îmbracă într-o estetică de piraterie spațială. Atmosfera te trimite cu gândul la A Big Ship at the Edge of the Universe, deși accentul pus de Reynolds pe degradarea tehnologică și pe atmosfera barocă a viitorului îndepărtat marchează o voce proprie, mult mai sumbră. Față de abordarea noir din Halcyon Years sau misterul gotic din Eversion, Shadow Captain se simte ca o aventură viscerală despre maturizare forțată și pierderea inocenței în fața imensității indiferente a cosmosului.