Shackleton

Dacă Robert Falcon Scott a fost martirul tragic al ghețurilor, sculptat în conștiința publică prin eșecul său nobil, Ernest Shackleton apare în viziunea lui Roland Huntford ca un personaj mult mai nuanțat, un aventurier social pentru care Polul Sud era mai degrabă o scenă pentru dobândirea puterii și a faimei. Ne-a atras atenția scena de final a acestui portret monumental: un om de doar 47 de ani, măcinat de datorii și eșecuri financiare în jurnalism sau politică, murind în urma unui atac de cord în Georgia de Sud, chiar când spera la o ultimă redresare a destinului. Cine a apreciat portretul din Antarctic Destinies de Stephanie Barczewski va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context mult mai intim și mai critic, care demontează mitul eroului edwardian pentru a lăsa loc omului real.

Apreciem modul în care Huntford, un expert al istoriei polare, reușește să integreze viața civilă a lui Shackleton — un poet frustrat care „a reușit să se căsătorească cu banii” pe care nu i-a putut câștiga singur — cu faptele legendare de pe gheață. Suntem de părere că această lucrare completează perfect opera autorului, situându-se în prelungirea temelor abordate în Scott and Amundsen și Nansen. Dacă în lucrările anterioare Huntford se concentra pe competiția acerbă pentru cucerirea polului, în Shackleton el analizează psihologia supraviețuirii, nu doar în Antarctica, ci și într-o Mare Britanie postbelică ce părea să-și fi uitat eroii. Spre deosebire de relatarea directă și plină de adrenalină din South, scrisă de Ernest Henry Shackleton însuși, biografia lui Huntford oferă distanța necesară pentru a înțelege de ce acest anglo-irlandez a rămas un simbol, în ciuda faptului că aproape toate inițiativele sale comerciale au fost dezastre.