Sfârsit de veac în București
Autor Ion Marin Sadoveanuro Hardback
Ceea ce distinge Sfârsit de veac în București de alte cronici sociale ale literaturii române este refuzul de a judeca personajele prin lentila simplistă a moralității. În loc să recurgă la caricatura clasică întâlnită adesea în beletristica postbelică, Ion Marin Sadoveanu construiește un univers dominat de nuanțe, unde până și cele mai reprobabile figuri sunt privite cu o anumită compasiune umană. Observăm o arhitectură narativă în care scenele de luptă nu sunt fizice, ci psihologice, conduse de interese materiale și strategii de parvenire.
Central în această frescă bucureșteană este Urmatecu, un personaj de o vitalitate extraordinară. Dacă în scrieri precum I. R. En. de Sandra Coroian explorarea identității se face într-un cadru distopic și prin încălcarea unor coduri rigide, în opera lui Sadoveanu „codurile” sunt cele ale unei societăți în plină transformare, unde vechea lume a boierului Barbu este erodată de pragmatismul cinic al noilor veniți. Urmatecu amintește de tipologia parvenitului din literatura clasică, dar cu o perspectivă proprie: este un personaj infinit mai complicat, capabil de cruzime, dar și de momente de vulnerabilitate în fața morții sau a nebuniei.
Suntem de părere că valoarea acestui roman rezidă în capacitatea de a capta ritmul unei epoci apuse prin detalii biografice și atmosferă. Deși proiectată ca o trilogie, din care a mai apărut doar volumul Ion Sântu, această primă parte rămâne o piesă esențială pentru înțelegerea mecanismelor sociale românești. Textul nu este doar o descriere a unei ascensiuni sociale, ci o analiză fină a duplicității umane, oferind cititorului o experiență de lectură densă, ancorată într-un București al contrastelor izbitoare.
Preț: 30.00 lei
Carte în stoc
Livrare din stoc 25 august
Specificații
ISBN-10: 6066007092
De ce să citești această carte
Recomandăm această carte pasionaților de beletristică românească clasică și celor interesați de istoria socială a Bucureștiului. Veți descoperi un portret psihologic magistral al parvenitului, care depășește clișeele literare obișnuite. Este o lectură esențială pentru a înțelege cum s-au format elitele și conflictele de clasă într-o perioadă de tranziție, totul sub semnătura unui autor care stăpânește perfect arta duelului psihologic și a compasiunii față de condiția umană.
Descriere
Sfârșit de veac are un ritm bine marcat de scene în care conflictul e psihologic. Sunt scene de luptă, de duplicitate și de strategie, conduse cu mână sigură, în care personajele își confruntă interesele, dar și firea ascunsă. Maestrul de ceremonii este, firește, Urmatecu, plin de vitalitate, neobosit, viclean, calculat, altruist și crud totodată, pe care doar lucrurile neclare, ciudăţeniile, capriciile femeilor, nebunia și moartea îl tulbură, scoţându-l din apele în care se scaldă de obicei. Chefurile uriașe pe care le trage după înmormântări vin din nevoia de a se reechilibra psihic. Dacă boierul Barbu e un Tuzluc, iar Jurubiţa, o Kera Duduca, Urmatecu e un Dinu Păturică infinit mai complicat și mai subtil, realizat la alte dimensiuni fizice și morale. Nu există, cum există de obicei în romanul de acest tip, personaje pozitive ori negative. Nici aplecarea spre caricatură de la romancierii postbelici. Am putea spune chiar că până și cei mai netrebnici sunt priviţi cu anume compasiune. Un element important este acela biografic, care atenuează eventualul spirit critic. - NICOLAE MANOLESCU
Sfarsit de veac in Bucuresti a avut parte, inca de la aparitie de comentarii contradictorii, construite dupa chipul si asemanarea celor care le exprimau. Unii sustineau cauza boierilor si a lumii lui Barbu, pesemne cei nascuti cu acelasi rang. Altii, dintre cei care il infierau furibund pe Urmatecu, incercau sa ascunda ca parintii sau bunicii lor apartinusera aceleiasi categorii, dupa cum scrie Ion Mihai Sadoveanu. In drum spre parvenire, nimic nu-i supara mai mult, ca amintirea celor ce au fost, fie in suflet, fie in minte, fie in purtari. Continuarea romanului a fost Ion Santu, intruchipare a nepotului lui Urmatecu. Nu a existat insa si o ultima parte, astfel ca trilogia proiectata nu s-a realizat.