Seven Faces

Traducerea din limba engleză a acestui roman polițist clasic aduce în fața cititorului român nu doar o intrigă de tip „cameră închisă”, ci și savoarea limbajului dur al epocii pulp, element care s-ar putea pierde într-o adaptare prea modernă. Seven Faces ne aruncă direct în tensiunea unui tren de noapte. Un milionar dispare. Ușa e încuiată. Suspecții sunt numeroși: un străin ticălos, o femeie de o frumusețe răpitoare și un bărbat neobișnuit de puternic. Ne-a atras atenția dinamica explozivă dintre detectivii Angus Campbell și Patrick O’Rourke. Unul este un scoțian metodic, celălalt un irlandez exuberant. Se urăsc sincer. Totuși, Inspectorul Corrigan știe un adevăr crud: ura lor îi șlefuiește reciproc până devin tăioși ca niște briciuri. Ca și The Case of the Three Strange Faces, această operă explorează crimele comise în spațiul claustrofob al unui tren aflat în mișcare, dar se diferențiază prin accentul pus pe conflictul psihologic dintre anchetatori, nu doar pe puzzle-ul logic. Max Brand demonstrează aici aceeași capacitate de a construi mitologii umane pe care am văzut-o în The Untamed. Dacă în lucrările sale western precum Farewell, Thunder Moon natura era forța dominantă, aici instinctul de supraviețuire se mută în vagoanele de metal. Apreciem ritmul alert, moștenit din structura originală de foileton, care menține o presiune constantă fără a sacrifica profunzimea personajelor.