Second Life

Simțiți cum aerul devine irespirabil. O viață perfectă se fisurează sub greutatea unei obsesii periculoase. Notăm cu interes cum S J Watson transformă cotidianul într-un teren minat, unde fiecare gest ascunde o intenție sinistră. Premisa este brutală: cât de departe poți merge pentru a afla adevărul despre cineva drag fără a te pierde pe tine însuți? Subliniem că autorul nu oferă nicio clipă de răgaz, construind o atmosferă de paranoia pură. Stilul are ceva din proza semnată de Sophie Hannah în The Other Half Lives, fără să fie o imitație — Watson mizează mai mult pe impulsul autodistructiv al personajelor și pe granița fină dintre investigație și manie. Dacă în Before I Go To Sleep memoria era inamicul, aici identitatea digitală și secretele online devin motorul unei prăbușiri iminente. Merită menționat că, spre deosebire de atmosfera izolată din Final Cut, Second Life ne aruncă în haosul unei vieți duble care amenință să distrugă o familie întreagă. Observăm o evoluție în abordarea autorului: suspansul nu mai este doar despre ce ai uitat, ci despre ce alegi în mod conștient să devii atunci când nimeni nu te privește. Ritmul este sacadat, aproape febril. Tonul este unul de urgență absolută.