Schwarzer See

Observăm în Schwarzer See o rafinare a temelor predilecte ale lui Riley Sager: izolarea, trecutul care refuză să rămână îngropat și fragilitatea adevărului subiectiv. Dacă în The House Across the Lake apa era un martor tăcut al doliului, aici Lake Midnight devine centrul unei traume colective care se întinde peste decenii. Emma Davis, acum o artistă aflată în pragul unei cariere fulminante, își folosește pânzele ca pe un bisturiu pentru a diseca amintirea unei nopți din urmă cu cincisprezece ani, când prietenele ei au dispărut fără urmă din tabăra de vară. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în modul în care Sager suprapune planurile temporale, creând o simetrie tulburătoare atunci când istoria se repetă și alte trei fete dispar în prezent. Atmosfera te trimite cu gândul la Schwarzes Wasser de S. K. Tremayne, prin modul în care mediul natural — apa și pădurea — devine un personaj ostil, deși accentul pus de Sager pe perspectiva artistică a Emmei marchează o voce proprie, mai analitică și mai introspectivă. Spre deosebire de ritmul alert din Survive the Night, aici tensiunea se acumulează lent, alimentată de sentimentul de vinovăție al supraviețuitorului. Credem că cititorii familiarizați cu misterele de familie din The Only One Left vor recunoaște măiestria autorului de a răsturna perspectivele tocmai când imaginea de ansamblu părea să se clarifice.