Saving Neverland

Ceea ce ne-a atras atenția încă de la primele pagini ale volumului Saving Neverland este modul în care Abi Elphinstone reușește să transforme praful de zâne dintr-un simbol al copilăriei eterne într-un catalizator pentru vindecare emoțională. Într-o lume în care copiii de zece ani se simt adesea presați să „crească” prematur, povestea Marthei Pennydrop rezonează profund. Suntem de părere că această perspectivă asupra maturizării — văzută nu ca o abandonare a magiei, ci ca o integrare a ei în responsabilitățile vieții — oferă o profunzime rară literaturii pentru copii de 8-13 ani. Atmosfera construită de autoare, susținută vizual de tușele delicate ale lui Geraldine Rodríguez, ne poartă dintr-o casă aparent obișnuită de pe strada Darlington direct într-un Neverland cuprins de un blestem de gheață. Spre deosebire de tonul întunecat și gotic din The Glittering Edge, unde blestemele au consecințe fatale și o greutate romantică, Saving Neverland folosește elementele fantastice pentru a explora curajul fratern și puterea imaginației. Ca și The Glittering Edge, acest roman reușește să educe și să captiveze prin explorarea legăturilor de familie, fără a deveni însă didactic sau excesiv de sumbru. Structura narativă este alertă, alternând momentele de acțiune pură — cum este răpirea fratelui mai mic, Scruff — cu pasaje de introspecție în care Martha trebuie să-și înfrunte propriile temeri legate de un incident din trecut. Este o lectură care echilibrează perfect nostalgia pentru opera lui J.M. Barrie cu o voce modernă, adaptată sensibilităților actuale, subliniind că adevărata magie constă în a avea încredere în forțele proprii atunci când cei dragi sunt în pericol.