Ru

Imaginea de deschidere a acestui volum nu este una a mișcării, ci a unei pierderi senzoriale: o fetiță de zece ani părăsește o casă impunătoare din Vietnam, lăsând în urmă cântecele vânzătorilor ambulanți de supă și parfumul iazurilor cu flori de lotus, pentru a păși în necunoscutul unei bărci de refugiați. Suntem de părere că Ru nu este doar o cronică a exilului, ci o meditație fluidă despre reconstrucția identității. Structura cărții oglindește titlul său polisemantic: curge ca un pârâu (în franceză) și liniștește ca un cântec de leagăn (în vietnameză). Kim Thúy transformă trauma în poezie, oferind cititorului episoade scurte, aproape onirice, despre adaptarea în Quebec, unde amintirile despre opulența de acasă se ciocnesc brutal cu realitatea saltelelor cumpărate de la talcioc. Atmosfera te trimite cu gândul la volumul Inside Out and Back Again de Thanhhà Lai, deși stilul lui Thúy se distinge printr-o concizie adultă și o eleganță a limbajului care caută frumosul chiar și în mizerie. Dacă în lucrarea sa ulterioară, VI, autoarea explorează dinamica unei familii unice marcată de război, în Ru accentul cade pe fluxul memoriei senzoriale. Este o proză care se simte ca un râu de amintiri ce capătă forță pe măsură ce înaintează prin timp, de la munca în câmp la cariera de avocat și, în cele din urmă, la regăsirea vocii prin scris. Credem că forța acestui roman rezidă în capacitatea de a vorbi despre dezrădăcinare fără a apela la strididate, păstrând un ton contemplativ care onorează ambele lumi ale autoarei.