Roman Charity

Monografia Roman Charity, semnată de Jutta Gisela Sperling, reprezintă o incursiune academică riguroasă în istoria artei și studiile de gen, concentrându-se pe o temă care provoacă disconfort privitorului contemporan: alăptarea unui părinte de către propria fiică. Analiza pornește de la miturile antice ale lui Pero și ale unei fiice romane anonime, subiecte de o popularitate surprinzătoare în intervalul cuprins între Renaștere și Iluminism. Ne-a atras atenția modul în care autoarea decodifică valoarea de șoc erotic a acestor reprezentări, transformându-le dintr-o curiozitate istorică într-un instrument de critică a structurilor de putere patriarhale.

Volumul extinde cadrul teoretic propus de Medieval and Renaissance Lactations, lucrare editată tot de Jutta Gisela Sperling, trecând de la o perspectivă generală asupra lactației în cultura vizuală la o analiză specifică a „carității romane” prin lentila teoriei queer. Această abordare amintește de direcția din Sex Acts in Early Modern Italy de Allison Levy, ambele lucrări încercând să curețe straturile de prejudecăți moderne pentru a revela o lume a sexualității renascentiste mult mai complexă și scandaloasă decât se admite de regulă.

În contextul operei autoarei, Roman Charity se raportează direct la temele explorate în Convents and the Body Politic in Late Renaissance Venice, unde Sperling analiza controlul social asupra corpului feminin. Dacă în lucrarea anterioară accentul cădea pe constrângerile politice și economice ale femeilor din patriciatul venețian, aici accentul se mută pe reprezentarea artistică și pe modul în care alăptarea adultă devine un spațiu de negociere a dorinței și a datoriei filiale. Găsim în cele 430 de pagini, susținute de numeroase ilustrații color, o resursă esențială pentru cercetătorii care doresc să înțeleagă cum funcționa „vizualul pervers” în modernitatea timpurie.