Ride the Wind

Simțim, încă de la primele pagini, dogoarea soarelui deasupra preeriei și ritmul galopului sălbatic care definește spiritul unei națiuni pe cale de dispariție. „Ride the Wind” nu este doar o cronică istorică, ci o experiență senzorială despre identitate și apartenență. Suntem de părere că Lucia St Clair-Robson reușește să evite clișeele genului western, oferind în schimb o perspectivă intimă asupra vieții tribale Comanche, văzută prin ochii Cynthiei Ann Parker, fetița de coloniști care devine Naduah. Atmosfera este una de melancolie profundă, împletită cu o vitalitate brută, pe măsură ce asistăm la transformarea unei captive într-o soție de căpetenie și mamă a viitorului lider Quanah Parker. Stilul are ceva din migala documentară a lui Benjamin Capps în Woman of the People, fără să fie o imitație — St Clair-Robson aduce o notă mult mai personală și emoțională, concentrându-se pe legătura mistică dintre oameni și pământ. Spre deosebire de The Tokaido Road, unde autoarea explorează Japonia feudală, sau Shadow Patriots, ancorat în Revoluția Americană, aici accentul cade pe ciocnirea iremediabilă dintre expansiunea coloniștilor și modul de viață nomad. Recomandăm acest roman pentru felul în care echilibrează brutalitatea istorică cu momente de o frumusețe lirică, reușind să facă din destinul unei singure femei o oglindă pentru apusul unei întregi culturi.