Reykjavik Nights: Reykjavik Murder Mysteries

Observăm în proza lui Arnaldur Indridason o precizie chirurgicală, un stil auster care transformă frigul islandez într-un personaj activ. În Reykjavik Nights, limbajul este tăios, adaptat ritmului alert al turelor de noapte. Erlendur nu este încă detectivul obosit din volumele ulterioare. Este un tânăr polițist de patrulă. Orașul pulsează sub el. Accidente. Bătăi. Bețivi. Moarte. Subliniem contrastul dintre rutina brutală a străzii și sensibilitatea sa neașteptată. Un om al străzii moare înecat. Nimănui nu-i pasă. O fată dispare după o noapte în club. Dosarele se răcesc. Credem că forța acestui roman stă în refuzul lui Erlendur de a ignora victimele invizibile. Pe același raft cu Night Shadows de Eva Bjorg Ægisdottir, cartea se distinge prin atmosfera sa noir mult mai densă și prin explorarea singurătății urbane absolute. Dacă în Strange Shores asistăm la finalul parcursului său, aici vedem geneza obsesiilor sale. Notăm cu interes cum Indridason reușește să lege două lumi divergente prin instinctul pur al unui novice. Tensiunea nu vine din explozii, ci din întunericul care se strânge în jurul fiecărei intersecții din Reykjavik. Este un prequel esențial care reîncadrează întreaga serie Reykjavik Murder Mysteries.