Resistance

Ce rămâne din loialitatea față de patrie atunci când supraviețuirea imediată depinde de cel pe care ar trebui să îl numești inamic? În Resistance, Owen Sheers ne propune un exercițiu de istorie contrafactuală tulburător, plasând acțiunea într-o vale galeză izolată, în anul 1944, sub o ipotetică ocupație germană a Marii Britanii. Observăm cum dispariția bruscă a bărbaților din comunitate forțează femeile rămase în urmă să navigheze o realitate fragilă, complicată de sosirea unui grup de soldați germani obosiți de război. Stilul are ceva din proza Jessicăi Shattuck în The Women in the Castle, fără să fie o imitație — Sheers înlocuiește amploarea epică cu o intimitate poetică, aproape claustrofobică, dictată de peisajul muntos și de o iarnă neobișnuit de aspră. Suntem de părere că autorul reușește să evite dihotomia simplistă dintre „erou” și „trădător”, concentrându-se pe zona gri a necesității. Dacă în I Saw A Man Sheers explora vinovăția și secretele într-un context contemporan, iar în The Green Hollow se apleca asupra traumei istorice a unei comunități galeze, aici el combină aceste preocupări pentru a analiza modul în care izolarea distorsionează percepția asupra datoriei. Ritmul narațiunii este lent, meditativ, reflectând așteptarea febrilă a primăverii care, odată cu topirea zăpezii, va aduce inevitabil consecințele alegerilor făcute în izolare.