René Magritte: D.A.P./San Francisco Museum of Modern Art

Prin volumul Rene Magritte: The Fifth Season, descoperim o traiectorie mai puțin explorată a maestrului belgian: progresul de la suprarealismul iconic, finisat, către experimentele radicale ale maturității. Reținem aici un parcurs fascinant care debutează cu abandonarea stilului consacrat în favoarea unei estetici impresioniste — ceea ce Magritte numea „suprarealism însorit” — și continuă cu „période vache”, marcată de un fovism agresiv și gestualism expresionist. Considerăm că această lucrare este esențială pentru a înțelege cum artistul a chestionat însăși natura picturii înainte de a reveni la stilul său clasic. Spre deosebire de volumul Magritte din seria Basic Art de la Taschen, care oferă o privire de ansamblu asupra enigmelor cotidiene și a celebrelor „pipe”, Rene Magritte: The Fifth Season se concentrează pe perioadele de criză și metamorfoză stilistică. Dacă titlurile generale pun accent pe mimetismul precis, această ediție sub îngrijirea lui Caitlin Haskell analizează „hipertrofia obiectelor” și suita „Domeniul luminii”, unde zi și noaptea coexistă paradoxal. Abordarea editorială a lui Haskell păstrează rigoarea analitică observată și în Remedios Varo sau Ellsworth Kelly, poziționând practica lui Magritte nu doar ca un joc vizual, ci ca o investigație filosofică asupra distanței dintre obiect, limbaj și imagine. Volumul este bogat ilustrat, incluzând 50 de uleiuri și 12 guase care oferă o perspectivă proaspătă asupra poziției lui Magritte în istoria artei secolului XX.