Red Before Black

Ritmul lecturii în Red Before Black este unul alert și fragmentar, specific unui roman grafic care mizează pe tensiunea unui joc de-a șoarecele și pisica transformat rapid într-o alianță improbabilă. Ne-a atras atenția modul în care Stephanie Phillips reușește să construiască o dinamică brutală între Val, o veterană de armată marginalizată, și Leo, un traficant de droguri căutat, forțați să colaboreze împotriva unui inamic comun în peisajul mlaștinilor din Florida. Stilul narativ are ceva din proza lui Dane Connor din They Call Me Red, fără să fie o imitație — în timp ce personajul lui Connor se bazează pe anonimat și operațiuni obscure, eroii lui Phillips sunt expuși și vulnerabili, definindu-se prin acțiuni disperate sub presiune. Apreciem estetica vizuală impusă de Goran Sudzuka, ale cărui linii curate și dinamice, cunoscute cititorilor din Y: The Last Man, oferă o claritate cinematografică scenelor de acțiune. În contextul operei sale, Phillips continuă aici explorarea figurilor feminine puternice, dar „defecte”, temă prezentă și în A Man Among Ye Volume 1 sau în interpretările sale pentru Harley Quinn Vol. 5: Who Killed Harley Quinn?. Totuși, spre deosebire de piraterie sau universurile cu supereroi, Red Before Black ancorează cititorul într-un realism murdar, specific genului noir contemporan, unde moralitatea este o nuanță de gri, iar supraviețuirea este singura monedă de schimb valabilă.