Raven 2

Observăm încă din primele pagini o imagine de o forță cinematică rară: drakkar-ele cu cap de dragon spintecând apele râurilor franceze sub cerul plumburiu al secolului al IX-lea, în timp ce la bord, printre lăzi cu arme și războinici neîndurători, un călugăr englez strânge la piept un manuscris învelit în pânză. Raven 2: Sons of Thunder nu este doar o continuare, ci o expansiune a universului brutal schițat în Blood Eye. Dacă în volumul anterior am asistat la ucenicia lui Raven, aici considerăm că Giles Kristian reușește să captureze esența spiritului viking — acea amestecătură de loialitate față de frații de arme și teroare în fața zeilor vechi. Ritmul narativ amintește de dinamismul lui Catherine Coulter în Lord of Raven's Peak, dar structura este mult mai ancorată în realismul istoric și în detaliul tehnic al bătăliilor maritime. Spre deosebire de lirismul melancolic din Lancelot sau tensiunea psihologică din Where Blood Runs Cold, în seria Raven autorul mizează pe visceralitate și pe contrastul dintre lumea creștină a francilor și pragmatismul sângeros al oamenilor Nordului. Este o etapă crucială în opera lui Kristian, făcând trecerea către complexitatea politică pe care o vom regăsi ulterior în Odin's Wolves.