Prodigal

O melancolie discretă, amestecată cu un umor fin și autoironic, însoțește fiecare pagină a romanului Prodigal. Încă de la primele rânduri, suntem introduși în viața lui Jeremy Eldritch, un bărbat care și-a construit o existență fragilă în Paris, ascuns în spatele unui pseudonim feminin sub care scrie literatură erotică de consum. Atmosfera te trimite cu gândul la Lamb, de Bonnie Nadzam, prin portretul unui protagonist de vârstă mijlocie aflat într-un moment de derivă morală și personală, deși vocea lui Charles Lambert este marcată de o eleganță britanică specifică, unde tragicul și ridicolul se întrepătrund constant. Când Jeremy este chemat înapoi în Anglia rurală pentru a-și lua rămas bun de la tatăl său, călătoria devine una de recuperare a memoriei. Suntem de părere că forța narativă a cărții rezidă în felul în care autorul desface, strat cu strat, istoria familiei Eldritch — de la moartea subită a mamei în Grecia, până la secretele care au dus la destrămarea legăturilor dintre frați. Ritmul este unul contemplativ, lăsând spațiu cititorului să analizeze natura fragilă a încrederii și prețul pe care îl plătim în numele iubirii. Deși este catalogată uneori prin prisma profesiei protagonistului, lucrarea este, în esență, un roman de formare tardivă, o explorare psihologică rafinată a regretului și a modului în care trecutul ne modelează identitatea, chiar și atunci când încercăm cu disperare să fugim de el.