Pride And Promiscuity

În conacele impunătoare și pe domeniile rurale ale Angliei de la începutul secolului al XIX-lea, eticheta și rigoarea socială dictau fiecare gest. Totuși, în acest spațiu al reținerii, Pride and Promiscuity alege să exploreze tocmai tensiunile care rămân, de regulă, nespuse. Merită menționat că această lucrare nu este doar o parodie, ci o deconstrucție a manierelor victoriene prin prisma dorinței, transformând subînțelesurile subtile ale lui Austen în scene de o onestitate erotică explicită. Spre deosebire de lucrările anterioare ale autoarei Arielle Eckstut, precum The Secret Language Of Color sau What Is Color?, unde accentul cădea pe rigoarea vizuală și științifică, aici regăsim o aplecare către estetica senzorială a textului literar. Observăm cum autoarea manipulează structura clasică pentru a oferi cititorului o perspectivă nouă asupra personajelor iconice. Cititorul care a apreciat modul în care Ann Herendeen a completat lacunele narative în Pride/Prejudice va găsi aici o abordare similară a „spațiilor albe” lăsate de Austen, însă Pride and Promiscuity mizează pe o intensitate mai concentrată, specifică formatului său scurt. Este o lectură care păstrează ritmul dialogului de epocă, dar îl infuzează cu o energie carnală ce amintește de analizele din Austen's Unbecoming Conjunctions, unde sexualitatea este privită ca un motor al acțiunii, nu doar ca o sugestie discretă.