Posthumanism

Observăm în Posthumanism o abordare surprinzător de pragmatică a unui concept adesea abstract. Alan Smart și Josephine Smart deschid volumul prin analizarea holismului din etnografiile clasice, unde elemente precum animalele, plantele sau figurile magice erau esențiale în narațiunile antropologice. Cei doi autori demonstrează că antropologia a fost, în esență, un studiu al „mai-mult-decât-umanului” cu mult înainte ca termenul de postumanism să devină curent. Această lucrare extinde cadrul propus de After the Human de Sherryl Vint cu date noi din realitatea contemporană, precum impactul microbiomului și al nanotehnologiei asupra identității umane. Remarcăm modul în care autorii depășesc spațiile localizate ale antropologiei tradiționale pentru a discuta despre Antropocen ca un fenomen global. Stilul este direct, evitând jargonul excesiv, ceea ce face volumul ideal pentru studenții de la antropologie și sociologie care doresc să înțeleagă cum se transformă disciplina lor în era tehnologică. În contextul operei autorilor, Posthumanism continuă interesul pentru structuri sociale complexe și marginale, observat în Norms and Illegality sau The Political Economy of Hazards and Disasters, dar mută accentul de la controlul politic și dezastre către relația ontologică dintre om și non-uman. Dacă The Posthuman de Rosi Braidotti explorează deplasarea subiectului umanist prin tehnologie, Alan Smart și Josephine Smart oferă o perspectivă ancorată în practica etnografică, propunând un model de „holism fără granițe” care integrează natura, tehnologia și societatea într-un flux continuu.