Plunder

În centrul volumului Plunder de Cynthia Saltzman se află destinul unei pânze monumentale: „Nunta din Cana” de Paolo Veronese. Observăm cum această lucrare de peste 60 de metri pătrați devine un simbol al ambițiilor imperiale franceze atunci când, în 1797, este smulsă de pe peretele mănăstirii San Giorgio Maggiore din Veneția și transportată pe Mediterană, rulată pe un cilindru, pentru a deveni piesa centrală a noului muzeu Luvru. Autoarea nu se limitează la o cronică de război, ci construiește o analiză a modului în care arta a fost instrumentalizată pentru a legitima regimul lui Napoleon Bonaparte. Textul reușește să pună în lumină dualitatea lui Napoleon — un personaj care dorea să concentreze cele mai fine realizări ale civilizației în inima Franței, dar care nu ezita să folosească forța brută pentru a obține acest lucru. Plunder completează perspectiva oferită de Art as Plunder de Margaret M. Miles, care examinează rădăcinile antice ale dezbaterii despre proprietatea culturală. În timp ce Miles se concentrează pe argumentele juridice și morale ale lui Cicero, Saltzman aduce discuția în modernitate, arătând cum campaniile napoleoniene au forțat Europa să redefinească conceptul de patrimoniu național și muzeu universal. Continuând preocuparea pentru migrația artei și ambiția colecționarilor explorată în lucrarea sa anterioară, Old Masters, New World, Cynthia Saltzman utilizează aici o structură narativă riguroasă, susținută de expertiza sa în istoria artei și rigoarea jurnalistică. Rezultatul este o istorie culturală care explică de ce, după înfrângerea de la Waterloo, deși Aliații au cerut returnarea multor opere, capodopera lui Veronese a rămas în Paris, unde poate fi văzută și astăzi.