Please Kill Me

Deși publicul larg percepe adesea mișcarea punk ca pe o explozie de haos gratuit, Please Kill Me dezvăluie o viziune artistică mult mai calculată, născută dintr-o nevoie viscerală de autenticitate culturală. Ne-a atras atenția modul în care Legs Mcneil și Gillian Mccain reușesc să transforme o arhivă imensă de interviuri într-o narațiune fluidă, oferind cititorului senzația că se află în culisele CBGB sau în apartamentele mizere din East Village. Subliniem calitatea acestei ediții aniversare, unde fotografiile noi adaugă o textură vizuală necesară pentru a înțelege estetica 'murdară' a epocii. Complementar volumului From the Velvets to the Voidoids din aceeași perioadă artistică, dar cu o perspectivă mult mai puțin academică și mult mai brută, Please Kill Me renunță la analiza critică în favoarea mărturiilor directe. Suntem de părere că această abordare de istorie orală, pe care Legs Mcneil a rafinat-o și în The Other Hollywood — unde a explorat industria filmului pentru adulți — este singura capabilă să surprindă spiritul punk fără a-l domestici. Dacă în alte lucrări autorul se concentra pe mecanismele industriilor marginale, aici el pune reflectorul pe autodistrugerea și geniul creativ al unor figuri precum Iggy Pop sau Lou Reed, lăsându-i să-și spună propria poveste fără menajamente.