Playing Dead

La suprafață, Playing Dead pare a fi un simplu portret al unei lumi interlope previzibile. Sub această fațadă, cititorul descoperă o cursă contra cronometru unde loialitatea este o monedă de schimb fără valoare. Tensiunea crește cu fiecare capitol. Primejdia este iminentă. Nimic nu este sigur. Observăm cum Jessie Keane își rafinează stilul caracteristic, păstrând duritatea din Gangland și forța feminină explorată în Diamond. Pe același raft cu Dead To Me de Jessie Keane, această lucrare se distinge prin ritmul alert al evenimentelor și o structură narativă care nu lasă loc de respiro. Ne-a atras atenția modul în care autoarea reușește să mențină suspansul pe parcursul celor peste 500 de pagini, fără a recurge la clișeele clasice ale genului. Subliniem capacitatea scriitoarei de a construi o atmosferă apăsătoare, similară cu cea din Never Go Back, unde trecutul revine mereu să bântuie prezentul. Spre deosebire de abordarea detectivistă din Death Comes Silently de Carolyn G. Hart, aici accentul cade pe supraviețuirea brută în mijlocul haosului criminal. Este un roman despre supraviețuire, trădare și prețul plătit pentru a rămâne în viață atunci când toți te vor dispărut.