Playframes

Analiza propusă de Celia Pearce și Janet H. Murray pornește de la patru studii de caz aplicate care explorează zonele în care contextul de joc se intersectează sau se confundă cu cel non-ludic: de la experiența ludică a nunților simulate și a cosplay-ului la convenții, până la ambiguitatea economică a monedei Bitcoin și, în final, la periculozitatea evenimentelor de la Capitoliu din 6 ianuarie. Reținem că această lucrare publicată de MIT Press Ltd nu se limitează la divertisment, ci investighează mecanismele profunde prin care recunoaștem că ne aflăm într-un spațiu de joc.

Playframes extinde teoriile lui Gregory Bateson și Erving Goffman pentru a construi o teorie cuprinzătoare a metacomunicării. Autorii explică modul în care elemente concrete — precum uniformele, echipamentele sportive sau delimitările temporale — transmit mesajul subtil „aceasta este o joacă”. Volumul se distinge prin rigoarea cu care tratează alinierea sau dezalinierea percepțiilor participanților asupra realității curente, oferind o perspectivă sociologică asupra modului în care „încălcarea cadrului” poate fi utilizată deliberat în scopuri politice.

Această lucrare reprezintă o alternativă la Playing Politics in Digital Spaces pentru cursurile de științe politice și studii media, cu avantajul că oferă o structură teoretică mai ancorată în mecanismele fizice și artefactele jocului, nu doar în spațiul digital. În timp ce The Playful Citizen se concentrează pe implicarea civică pozitivă, Playframes analizează critic riscurile dezinformării și ale radicalizării atunci când granițele dintre joc și realitate sunt șterse intenționat. Structura este una academică, dar accesibilă, facilitând înțelegerea unor fenomene complexe precum insurecțiile moderne prin prisma teoriilor ludice.