Pinocchio

Descoperim aici o explorare viscerală a singurătății și a lăcomiei umane, unde miza nu este transformarea unei marionete într-un băiețel adevărat, ci supraviețuirea unui android într-o lume grotescă. În această viziune radicală a lui Winshluss, Pinocchio nu mai este simbolul inocenței, ci o mașinărie de război creată dintr-un cinism pur, a cărei conștiință este parazitată de un gândac-de-bucătărie anarhic. Suntem de părere că această abordare transformă basmul clasic într-o critică socială tăioasă, lipsită de sentimentalismul cu care ne-a obișnuit cultura populară.

Putem afirma că forța acestui roman grafic rezidă în capacitatea autorului de a comunica emoții complexe aproape fără niciun cuvânt. Stilul vizual este unul cameleonic, trecând de la estetica desenelor animate de la începutul secolului XX la ilustrații detaliate, murdare, care subliniază decadența mediului în care evoluează personajul. Ritmul este alert, dictat de succesiunea de evenimente nefaste care îl poartă pe protagonist prin scenarii de o violență absurdă, dar fascinantă. Această operă amintește de Pinocchios Abenteuer de Carlo Collodi prin structura de călătorie inițiatică și prezența personajelor fantastice, dar se diferențiază fundamental prin tonul nihilist și transformarea magiei în tehnologie eșuată. Dacă în versiunea originală accentul cădea pe moralitate, Winshluss pune sub lupă instinctul de exploatare, oferind o experiență de lectură vizuală densă și provocatoare, departe de universul curat din Disney: Das große Disney-Wörterbuch.