Phantom

La suprafață, Phantom pare a fi doar o repovestire a unui mit gotic binecunoscut, însă, pe măsură ce parcurgem paginile sale, descoperim o biografie ficțională de o profunzime psihologică rară. Susan Kay nu se mulțumește să reia cadrele consacrate de Gaston Leroux; ea construiește o viață întreagă pentru Erik, transformând „fantoma” într-un om de o complexitate dureroasă. Putem afirma că acest roman funcționează ca o punte între mit și realitate, oferind o perspectivă intimă asupra geniului și a suferinței care l-au modelat pe protagonist din copilărie până la maturitate. Dacă Through Phantom Eyes de Theodora Bruns v-a captivat prin relatarea încercărilor și triumfurilor lui Erik în timpul construcției Operei din Paris, Phantom extinde experiența în direcția unei analize senzuale și poetice a conflictului său interior. Găsim aici aceeași atenție la detalii istorice și finețe a portretului moral pe care Susan Kay a demonstrat-o în lucrarea sa premiată Legacy. În timp ce în Legacy autoarea explora mintea unei regine care a definit o eră, aici își îndreaptă talentul către un personaj marginalizat, forțat să caute frumusețea în adâncurile întunecate ale disperării. Stilul este unul bântuitor, cu un ritm care onorează tradiția literaturii clasice, dar cu o sensibilitate modernă față de traumele umane.