Perpetual Euphoria

În această ediție în limba engleză a eseului său provocator, Pascal Bruckner analizează modul în care fericirea a încetat să fie o opțiune personală pentru a deveni o nouă religie seculară. Remarcăm o schimbare de paradigmă față de lucrările clasice care tratează starea de bine: dacă în The Book on Happiness, B. Yin R. ghidează cititorul spre legi spirituale menite să asigure fericirea prin efort interior, Bruckner avertizează că tocmai acest efort conștient a devenit o sursă de alienare. Considerăm esențială distincția pe care autorul o face între dreptul iluminist la căutarea fericirii și „datoria” contemporană de a fi fericit, care pedepsește orice formă de tristețe sau eșec personal. Textul extinde cadrul propus de Politics of Happiness de Dr. Ross Abbinnett cu date noi din critica culturală franceză, subliniind legătura dintre ideologiile politice post-iluministe și presiunea socială de a afișa o euforie perpetuă. Stilul lui Bruckner este tăios și lipsit de menajamente, demontând iluzia că fericirea poate fi produsă prin voință sau resurse financiare. Reținem argumentul central al volumului: transformarea fericirii într-o responsabilitate administrativă ne condamnă la o nefericire cronică. Autorul propune, în schimb, o reîntoarcere la ideea de fericire ca „har” sau noroc, un eveniment imprevizibil care nu poate fi planificat prin strategii de dezvoltare personală sau politici publice.