Patterns of Childhood

O femeie stă în fața casei în care a crescut, însoțită de soț, frate și fiica sa, Lenka. Nu este o vizită de curtoazie, ci o confruntare. Când Lenka pune întrebări inevitabile despre ce s-a întâmplat „atunci”, tăcerea devine insuportabilă. Credem că acest moment surprins în anul 1971 reprezintă nucleul vibrant al romanului Patterns of Childhood, o operă care refuză să trateze trecutul ca pe o entitate moartă. Christa Wolf construiește aici o arhitectură narativă fascinantă: pentru a putea scrie despre fetița care a fost în timpul Germaniei Naziste, ea adoptă vocea unui narator extern, trăind, așa cum ea însăși mărturisește, „în persoana a treia”. Putem afirma că volumul nu este un simplu jurnal de călătorie, ci o investigație psihologică asupra modului în care ne decuplăm de amintirile dureroase pentru a supraviețui. Stilul este dens și reflexiv, alternând între prezentul călătoriei, trecutul deformat de ideologia național-socialistă și procesul anevoios al scrierii în sine. Christa Wolf analizează mecanismele uitării și ale vinovăției colective cu o precizie chirurgicală, fără a cădea în capcana sentimentalismului. Pe același raft cu Eulogy for the Living, dar cu un accent pe procesul activ de reconstrucție a memoriei prin dialogul dintre generații, Patterns of Childhood demonstrează de ce autoarea a fost o voce atât de influentă și, deseori, controversată în Germania de Est. Dacă în August regăsim fragmente de supraviețuire fizică, aici accentul cade pe supraviețuirea morală și pe datoria de a privi durerea direct în ochi pentru a o putea depăși. Este o lectură despre identitate, despre cum ne prefacem a fi străini față de propriul trecut și despre curajul de a sparge tiparele tăcerii.