Pangeea, toamna

Imaginați-vă că mușcați dintr-un sandviș perfect, doar pentru a descoperi că textura crocantă provine de la ace și cuie ruginite, iar strălucirea roșiei este rezultatul unui strat generos de Superglue. Aceasta este prima imagine izbitoare pe care Razvan T. Coloja ne-o propune în Pangeea, toamna, un roman care funcționează ca o lentilă de mărire asezată peste mecanismele de producție ale „spectacolului” contemporan. Observăm cum autorul construiește o lume în care realitatea este o construcție artificială, o minciună planetară pe care o acceptăm din pură comoditate. Sistemul care guvernează acest univers nu este unul magic în sensul tradițional, ci unul al iluziei vizuale și senzoriale, unde suferința unui fotomodel sau artificiul unui fotograf sunt cărămizile pe care se sprijină confortul nostru zilnic. Remarcăm o evoluție stilistică față de Soldati ai terebentinei, lucrare distinsă cu Premiul Special pentru Proză, Razvan T. Coloja păstrându-și interesul pentru psihologia colectivă, dar migrând aici spre o zonă mai poetică, aproape de un poem epic senzorial. Cititorul care a apreciat explorarea adevărului ascuns sub reguli rigide din I. R. En. de Sandra Coroian va găsi aici o temă similară a trezirii la realitate — dar într-un context mult mai visceral, unde lupta nu este cu legile unui stat opresiv, ci cu propria percepție lobotomizată de consumerism. Este un roman al desprinderii și al sfidării gravitației sociale, unde artistul nu este un simplu neînțeles, ci un căutător obosit de propria inteligență emoțională. Această beletristică provocatoare, publicată de Crux Publishing, ne invită să privim în spatele cortinei sclipitoare a lumii moderne pentru a descoperi cuiele care o țin laolaltă.