Ozzy

Imaginea este deja întipărită în memoria colectivă: un bărbat pe o scenă întunecată, haos în jur și gestul care a dat naștere uneia dintre cele mai persistente legende ale muzicii rock. S-a spus despre el că este un personaj sinistru sau că sacrifică animale în culise înainte de fiecare spectacol. Reținem însă, parcurgând paginile volumului Ozzy, că realitatea din spatele „Prințului Întunericului” este mult mai nuanțată și, surprinzător, plină de un umor autoironic care dezarmează orice critică. Descoperim aici nu doar un star rock, ci un supraviețuitor care privește înapoi spre o carieră definită de excese, dar și de o onestitate brutală. Spre deosebire de abordările din I Am Ozzy sau Last Rites, unde accentul cădea pe cronologia evenimentelor, acest volum în limba germană reușește să capteze esența spiritului său rebel prin intervențiile editoriale ale lui Chris Ayres. Observăm o maturizare a perspectivei; Ozzy nu mai încearcă să justifice trecutul, ci îl expune cu toate imperfecțiunile sale. Pe același raft cu Ernie Fleetenkiekers Metal-Manifest, dar cu un accent pe experiența personală de viață mai degrabă decât pe analiza fenomenului muzical, cartea devine un document uman fascinant. Structura narativă este alertă, punctată de cele 32 de pagini de fotografii care oferă o ancoră vizuală necesară pentru a înțelege transformările estetice și personale ale artistului care a definit genul heavy metal.