Otto The Top Dog

Observăm de la prima răsfoire stilul vizual inconfundabil al autoarei Catherine Rayner, unde liniile delicate și utilizarea expresivă a spațiului alb transformă fiecare pagină într-o mică operă de artă. În Otto The Top Dog, facem cunoștință cu un teckel extrem de binevoitor a cărui singură problemă este că nu știe să spună „nu”. Ceea ce începe ca un gest de bunătate — invitarea unui prieten în coșul său confortabil — se transformă rapid într-o situație comică și ușor copleșitoare, pe măsură ce toți câinii din cartier decid să se înghesuie în același loc. Atmosfera amintește de Oi Cat! prin prezența unei mulțimi de animale simpatice și a umorului situațional, dar personajele și mizele sunt mult mai axate pe inteligența emoțională și pe confortul personal decât pe absurdul rimat al seriei lui Kes Gray. Dacă în Smelly Louie, o altă lucrare remarcabilă a autoarei, urmăream peripețiile senzoriale ale unui câine murdar, aici Catherine Rayner explorează o temă subtilă: cum să rămâi generos fără să te pierzi pe tine însuți. Credem că ritmul narațiunii este perfect dozat pentru a menține atenția celor mici, oferind momente de amuzament vizual pe măsură ce coșul lui Otto devine tot mai neîncăpător. Este o poveste despre limitele necesare, scrisă cu o căldură care îi va ajuta pe copii să înțeleagă că, deși este frumos să împarți, ai dreptul să ai un spațiu doar al tău.