Orchid Blue: The Blue Trilogy

Forța narativă a lui Patrick Greg din Cold-Blooded Murder se întâlnește cu sensibilitatea lirică a unui stilist desăvârșit în Orchid Blue, însă Eoin Mcnamee aduce un glas propriu, mult mai bântuitor. Suntem de părere că acest prim volum din The Blue Trilogy nu este doar un roman polițist, ci o meditație asupra corupției sufletești și a puterii exercitate din umbră. Acțiunea ne transportă în ianuarie 1961, când trupul tinerei Pearl Gambol este găsit într-un peisaj dezolant, declanșând o anchetă condusă de detectivul Eddie McCrink. Revenit din Londra, McCrink se lovește de zidurile tăcerii și de influența unor figuri care par să dicteze cursul justiției.

Eoin Mcnamee își continuă aici explorarea zonelor gri ale istoriei nord-irlandeze, temă recurentă și în lucrări precum The Ultras sau The Vogue. Dacă în The Vogue autorul dansa printre secretele unei comunități religioase, în Orchid Blue el disecă mecanismele puterii într-o societate fracturată. Ritmul este unul așezat, contemplativ, lăsând loc atmosferei apăsătoare să devină ea însăși un personaj. Față de abordarea procedurală din No Safe Place de Patricia Gibney, McNamee alege o cale poetică, aproape onirică, prin care explorează pierderea inocenței și degradarea morală a unei epoci.