Once Upon a Tower: Number 5 in series: Happy Ever After

Venind din limba engleză, traducerea acestui roman de dragoste istoric trebuie să păstreze echilibrul fragil între rigoarea epocii Regenței și senzualitatea modernă pe care Eloisa James o stăpânește atât de bine. Prin traducere, se pierde poate cadența specifică a englezei shakespeariene pe care autoarea o strecoară subtil în dialoguri, dar se câștigă o profunzime emoțională accesibilă prin nuanțele limbii române, care subliniază tensiunea dintre datorie și pasiune.

Suntem de părere că Once Upon a Tower nu este doar o simplă poveste de dragoste, ci o explorare intimă a eșecului de comunicare într-o căsnicie proaspătă. Premisa este captivantă: Gowan, un duce scoțian care prețuiește ordinea, se îndrăgostește de imaginea serenă a lui Edie, doar pentru a descoperi că sub acea mască se ascunde o fire vulcanică. Cine a citit The Spinster and the Rake de Eva Devon va recunoaște aici arhetipul ducelui de gheață a cărui viață ordonată este dată peste cap de o prezență feminină neașteptată. Totuși, ceea ce diferențiază această lucrare este turnura „Rapunzel”: izolarea lui Edie în turn nu este o pedeapsă impusă de alții, ci o formă de protest și protecție personală.

În contextul operei sale, Once Upon a Tower rafinează temele explorate în Hardly A Gentleman, unde căsătoria forțată sau grăbită forțează personajele să se descopere în condiții de criză. Ritmul lecturii este dictat de alternanța dintre momentele de introspecție muzicală — Edie cântă la violoncel — și confruntările verbale tăioase. Credem că erudiția autoarei transformă acest roman polițist al sentimentelor într-o experiență de lectură superioară, unde referințele culturale nu sunt doar decor, ci motor narativ.