Once in a Great City

Ne-a atras atenția modul în care Once in a Great City refuză abordarea clasică a istoriografiei urbane care se concentrează doar pe momentul dezastrului. În loc să analizeze ruinele de după revoltele rasiale, David Maraniss alege anul 1963 ca punct focal, demonstrând că semințele declinului erau deja plantate chiar în momentul de maximă glorie al industriei auto americane. Considerăm că această perspectivă oferă o înțelegere mult mai profundă a fragilității succesului economic, evidențiind modul în care tranziția către economia informației și serviciilor a început să submineze fundația Detroit-ului înainte ca publicul larg să observe simptomele. Lucrarea extinde cadrul propus de Detroit de Scott Martelle, care analizează eșecul urban pe parcursul a șase decenii, prin concentrarea microscopică asupra unui singur an definitoriu. Maraniss construiește o tapiserie culturală complexă unde succesul Motown și vocea Arethei Franklin se împletesc cu viziunile politice ale lui George Romney și ambițiile industriale ale lui Lee Iacocca. Dacă în They Marched Into Sunlight autorul explora tensiunile războiului din Vietnam, aici el aplică aceeași rigoare jurnalistică pentru a diseca anatomia unui oraș care, deși vindea mai multe mașini ca niciodată, își pierdea relevanța în noua ordine mondială. Stilul narativ este unul elegiac, dar precis, evitând nostalgia facilă în favoarea unei analize documentate despre corupție, segregare și erori de proiectare urbană. Este o istorie politică și socială ce reușește să explice drumul Americii spre prosperitate și, simultan, începutul sfârșitului unei ere industriale, fără a recurge la superlative, ci bazându-se pe o documentare enciclopedică a momentului 1963.