Nova 1965-1975

Ceea ce diferențiază Nova 1965-1975 de alte antologii de design este refuzul de a trata estetica separat de contextul social radical. Spre deosebire de publicațiile de modă contemporane ei, care mizau pe escapism, Nova a fost un manifest vizual și intelectual care a integrat subcultura psihedelică în jurnalismul mainstream, abordând frontal subiecte precum lesbianismul sau avortul. Găsim în această carte nu doar un portofoliu de grafică, ci o cronică a modului în care designul editorial poate deveni un instrument de schimbare politică.

Putem afirma că acest volum, curatoriat chiar de artizanii identității vizuale a revistei, David Hillman și Harri Peccinotti, oferă o perspectivă tehnică și istorică rară. Cititorul care a aplicat ideile despre evoluția fotografiei de modă din Issues va găsi aici veriga lipsă: momentul în care fotografia provocatoare a lui Helmut Newton a încetat să fie doar estetică și a început să servească unei narațiuni feministe și sociale. De asemenea, dacă Evergreen Review: Dispatches from the Literary Underground documentează avangarda literară, Nova demonstrează cum aceleași idei radicale au fost traduse într-un format accesibil publicului larg, fără a le dilua forța.

În contextul operei lui David Gibbs, acest proiect marchează o tranziție de la analizele academice și politice riguroase, precum cele din Government Policy and Industrial Change sau Revolt of the Rich – How the Politics of the 1970s Widened America′s Class Divide, către o explorare a culturii vizuale. Totuși, firul roșu rămâne același: înțelegerea transformărilor structurale din anii '70. Cartea este o resursă esențială pentru a înțelege cum layout-ul, tipografia și alegerea deliberată a modelelor de culoare au spart barierele rasiale și sociale în presa britanică.